În anul 2025 vinilul continuă să fie în plină expansiune, înregistrînd încă succes la publicul de toate vârstele. Dacă dețineți un pick-up, probabil aveți o colecție frumoasă de discuri cu muzica pe care o iubiți. În caz că nu aveți pick-up și nici discuri de vinil, dar vă doriți să aveți așa ceva, acum este momentul să vă hotărâți. Mai ales dacă sunteți fani muzică de jazz pe vinil, spre exemplu.
Pasionații de jazz vor găsi cu siguranță exact ceea ce caută în colecția vastă de discuri a unui anticariat. Desigur, la un anticariat se află discuri dintr-o mare varietate de genuri – pop, punk, muzică electronică. Însă muzica de jazz pe vinil ocupă un loc aparte.
Deoarece jazz-ul are adesea mai mult spațiu în muzică decât o mare parte din rock, hip hop sau muzica electronică, este mai ușor să vă apropiați de sunetul autentic în sistemul audio de acasă. Jazz-ul a apărut la începutul secolului al XX-lea și este încă popular și astăzi. Muzica jazz constă dintr-un amestec de diferite tipuri de muzică: ragtime, blues, folk și gospel. În gama unui anticariat veți găsi artiști de jazz clasic precum Duke Ellington sau Miles Davis, dar și artiști de jazz contemporani.
Unul dintre marile avantaje ale vinilului este calitatea sunetului, dar care discuri scot la iveală ce e mai bun? Iată 10 dintre discurile de vinil cu muzică de jazz care continuă să fie ascultate de generații întregi.
Billie Holiday – All Or Nothing At All
Înregistrat în cinci sesiuni în 1956/1957 și lansat în 1958, acest album cu douăsprezece piese este încărcat cu standarde clasice de la Ellington, Gershwin și nu numai. Deși unii au susținut că Holiday depășea apogeul său în acel moment, Miles Davis a fost cel care a replicat că aceasta a fost de fapt perioada ei cea mai eficientă, cu „cea mai profundă înțelegere și control” asupra repertoriului pe care îl interpreta. Trupa care o acompaniază pe acest album contribuie și ea la acest lucru: Barney Kessel (chitară), Ben Webster (saxofon tenor), „Sweets” Edison (trompetă) și Jimmy Rowles (pian).
Quincy Jones – Body Heat LP
Senzual și înaintea timpului său, Body Heat l-a consolidat pe Quincy Jones ca pionier al producției sofisticate, bazate pe groove. Cu piese emblematice precum „If I Ever Lose This Heaven” și piesa de titlu, acest album a pus bazele sunetului soul și R&B de la sfârșitul anilor ’70. Cu un amestec îndrăzneț de jazz, funk și orchestrație cinematografică, această ediție remasterizată de vinil aduce calitatea unui album la un nivel maxim.
Miles Davis – Kind of Blue
Mulți au numit Kind of Blue „unul dintre cele mai bune albume din toate timpurile” și, pentru că are un stil mai modal, melodic, altfel decât alte discuri ale legendarului trompetist – de fapt, altfel decât majoritatea discurilor de jazz, potrivit specialiștilor în domeniu. Este mai accesibil, ceea ce îl face una dintre cele mai bune modalități de a pătrunde în muzica de jazz. Dar cu cât asculți mai mult, cu atât poți absorbi mai multă complexitate.
Charles Mingus – Ah Um
Acest album completează ceea ce ar putea fi considerat elementele de bază ale jazz-ului. Într-un gen atât de plin de inovație și diversitate, acest album pe vinil vă va expune unei game largi de gândire muzicală. Deoarece Mingus este în primul rând un basist, Ah Um este plin de complexitate texturală și include clasicul „Goodbye Pork Pie Hat”, care a devenit un standard de jazz ce a fost interpretat de toată lumea – de la Rahsaan Roland Kirk, la Joni Mitchell și Jeff Beck. Cu atât de multe subtilități și schimbări rapide de dispoziție, acesta este un vinil care cu siguranță vă va surprinde și încânta.
Al DiMeola – Land of the Midnight Sun
După ce a cântat câțiva ani cu trupa Return to Forever a lui Chick Corea, acesta a fost primul album solo al chitaristului. Al DiMeola a lansat ulterior un catalog prodigios de lucrări, dar acest disc extrem de complex îi prezintă geniul timpuriu, atât ca instrumentist, cât și ca compozitor – și, ca bonus, este acompaniat de Stanley Clarke și Jaco Pastorius la bas, alături de un foarte tânăr Lenny White la tobe.
Ella Fitzgerald Sings the Cole Porter Song Book
Supranumită „Prima Doamnă a Cântecului” și „Regina Jazzului”, Ella Fitzgerald a colaborat cu mulți alți artiști legendari ai jazz-ului, care i-au remarcat abilitățile vocale excepționale. Imensa sa popularitate și talentul i-au adus titlul de cea mai bună cântăreață de jazz a timpurilor și cel de prima femeie afro-americană care a câștigat un premiu Grammy pentru cea mai bună interpretare individuală de jazz și vocală feminină. Acest album a fost primul înregistrat în seria Fitzgerald’s Songbook și vinilul legendar este cu siguranță un clasic esențial pentru orice colecționar.
Charlie Parker – Charlie Parker with Strings
Lăsându-și amprenta ca una dintre cele mai semnificative figuri în dezvoltarea jazz-ului, memoria fotografică și abilitățile de improvizație magistrale ale lui Parker au deschis calea pentru înflorirea jazz-ului bebop, după ce a contestat normele ritmului jazz-ului. Acest album clasic constituie prima înregistrare pe care Parker a realizat-o pentru Clef Records, casa de discuri a lui Norman Granz, după ce l-a convins pe Granz să-l lase să înregistreze cu aranjamente de coarde. După multe critici, această capodoperă a constituit, fără îndoială, una dintre cele mai influente înregistrări, care au redus decalajul dintre jazz și muzica clasică, transformând interpretarea la saxofon cu abordarea sa unică a ritmului și melodiei.
Duke Ellington – Side By Side
Când Norman Granz a semnat un contract de înregistrare cu Johnny Hodges în 1951, acesta a fost un preludiu la plecarea lui Hodges din orchestra Duke Ellington, pentru a conduce propria trupă mică. Patru ani mai târziu, Hodges s-a întors în orchestra lui Ellington, dar a continuat să înregistreze pentru Granz sub propriul nume. Side By Side, înregistrat în 1958 și 1959, reprezintă o revenire la sesiunile în grupuri mici pe care Ellington le-a înregistrat cu Hodges și alți membri ai orchestrei sale în anii 30, dar cu câteva diferențe importante: absența lui Ellington însuși pe mai multe înregistrări (cu Billy Strayhorn preluând pianul) și prezența unor non-Ellingtonieni notabili, precum bateristul Jo Jones și trompetiștii Roy Eldridge și Harry „Sweets” Edison.
Groovin’ Blue (Pacific Jazz)
Cel de-al doilea album al saxofonistului tenor Curtis Amy, Groovin’ Blue, în Pacific Jazz, a fost o piesă cu swing puternic, condusă împreună cu bateristul Frank Butler, și una dintre primele înregistrări cu vibrafonistul Bobby Hutcherson. Trupa este completată de trompetistul Carmell Jones, pianistul Frank Strazzeri și basistul Jimmy Bond. Această ediție stereo Tone Poet Vinyl a fost produsă de Joe Harley și masterizată de Kevin Gray din benzile master analogice originale.
Betty Carter – Out There with Betty Carter
Lansat inițial prin Peacock Records în 1958, după perioada sa cu trupa lui Lionel Hampton, Out There reprezintă o bijuterie timpurie în vasta carieră a lui Betty Carter. Susținută de o trupă de calitate, printre care se numără Benny Golson (saxofon tenor), Wynton Kelly (pian) și Kenny Dorham (trompetă), Carter interpretează piese deosebite de jazz, precum „Something Wonderful”, precum și prima sa piesă compusă, „I Can’t Help It”, care avea să devină un element de bază al spectacolelor.
Sarah Vaughan – Sassy
Înregistrată în 1956 pentru casa de discuri EmArcy, Vaughan se alătură lui Hal Mooney și orchestrei sale pentru a interpreta o colecție de balade și piese de jazz emblematice. Deschizând cu „Lush Life” de Billy Strayhorn, Vaughan își croiește drum prin muzica de jazz care o prezintă la apogeul ei. „My Romance” de Rodgers& Hart constituie o interpretare remarcabilă, iar emoția brută din „I’m Afraid the Masquerade Is Over” este palpabilă.
Muzica de jazz, cu bogata sa istorie și natura sa în continuă evoluție, a fost întotdeauna mai mult decât un simplu gen muzical: o experiență. Există ceva aproape magic în sunetele calde și bogate ale clasicilor de jazz. Nu este doar muzică, e o bucată de istorie care se învârte sub acul discului de vinil.
Tocmai de aceea trebuie să aprofundați muzica de jazz (dacă nu ați făcut acest lucru până acum, iar dacă l-ați făcut, repetați-l!) și să explorați, la anticariat, lumea unora dintre albumele și artiștii care au definit acest gen fascinant.
